Boala Alzheimer

Pierderile de memorie: debut al bolii Alzheimer?

Deseori, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc abilitățile lor cognitive se modifică. Unele dintre acestea pot fi alarmante la început, dar pe măsură ce trece timpul și observați că nu sunt seminficative și că vă puteți adapta la mici scăpări prin comportament logic, devin parte a tranziției prin viață a oricărei persoane, la fel că și ridurile, de exemplu.

Multora dintre cei trecuți de 50 li s-a întâmplat să se ridice de pe un scaun, iar după ce au făcut câțiva pasi, să se uite împrejur și să se întrebe, oare ce anume căutau. Uneori se întâmplă să uite un număr de telefon, pe care în mod normal l-ar fi ținut minte cu ușurință. Daca mai tărziu, în cursul aceleiași zile același individ petrece cinci minute pentru căutarea cheilor de la mașină sau telefonul mobil, probabil că își vă face griji și se vă întrebă daca suferă de Alzheimer. Care este limita dintre pierderile de memorie legate de vârstă și debutul timpuriu al bolii Alzheimer?

Nu este ușor să răspunzi la aceasta întrebare. Tulburarea cognitiva ușoară sau deficitul cognitiv minor este o etapă care poate precede debutul bolii Alzheimer, sau poate fi datorat unor afecțiuni și deficiente de vitamine care pot fi corectate.

Îmbătrânirea normala și afectarea cognitiva minora

Fiecare om se naște cu aprox 300 miliarde de celule nervoase și o data cu prima respirație unele dintre ele deja mor. La început, acest proces este lent încât pare să nu aibă nici un impact asupra abilitaților cognitive. Vârstă la care o persoana poate atinge maximum de acumulare de cunoștinte noi este de aproximativ 25 de ani, iar pe măsură trecerii timpului, noile competente vor fi dobândite din ce în ce mai dificil. Posibil că schimbările legate de abilitățile cognitive ale unui individ să nu fie observate sau să nu atragă atenția mai devreme de vârstă de 50 de ani.

Imbătrânirea normala afectează abilitățile cognitive în diverse moduri. Modalitatea de asimilare a informațiilor va încetini și capacitatea unei persoane de a efectua sarcini specifice. Cu siguranță, la 50 de ani nu pot fi făcute multe lucruri la fel de repede ca la 25 de ani, dar pot fi găsite diverse soluții și multe sarcini pot fi rezolvate cu succes. Memoria de scurta durata și cea pe termen lung sunt încă intacte. Totuși uneori apar variate probleme: pentru unele persoane este greu de reamintit imediat numele unei persoane cu care s-a întâlnit, altcineva posibil să nu-și amintească locul în care a pus ultima oară cheile, etc. Toate acestea fac parte din procesul normal de îmbătrânire. Dar daca aceste evenimente devin tot mai frecvente, duc la dezorganizarea activității zilnice, nu mai aparțin îmbătrânirii normale.

Pierderea abilitaților cognitive poate fi un proces lent și insidios. Tranziția de la îmbătrânire la deficitul cognitiv minor sau afectarea cognitivă ușoară poate fi dificil de recunoscut și diagnosticat în fazele sale de debut. Conform unor noi abordări, se pare că afectarea cognitivă ușoară poate fi o faza precoce a bolii Alzheimer cu potențial  progresiv spre dementă. Din datele statistice aproximativ 10-15 % din persoanele cu tulburare cognitivă ușoară progresează în primul an de la debut spre o boală de memorie simptomatică.

La ora actuală, cercetarea științifică medicală  a găsit modalități de a diagnostica modificările care apar la nivelul creierului cu mulți ani înainte de apariția simpotmelor.  Posibil că unii dintre cei la care se va declanșa boala să nu manifeste simptome cu  mai mulți ani înainte de diagnostic.  De la primele modificări care apar la nivelul creierului trec 10-15 ani până la recunoașterea primelor semne ale bolii.

Când devine îngrijorătoare situația?

Recent,  specialiștii au emis noi criterii de clasificare a afectării  cognitive minore că o etapă intermediară intre cea în care au loc modificări structurale la nivelul creierului  și etapa în care persoana a dezvoltat, deja, dementa. Tulburările cognitive ușoare nu sunt suficient de severe, de obicei, pentru a influența în mod negativ activitățile obsinuite sau cursul normal al vieții unei persoane.

Totuși, cum se poate face diferență intre pierderile normale de memorie, legate de vârstă și deficitul cognitiv minor?

O persoana poate suferi modificări cognitive ușoare atunci când:

–  uita frecvent anumite lucruri;

– nu-și amintește evenimente sau întâlniri importante;

– se simte copleșită și nu poate lua singura decizii;

– nu poate găsi locuri familiare; se rătăcește ușor,

– prietenii sau familia observă aceste schimbări

– problemele de memorie progresează;

– apar dificultăți în a învața noi sarcini;

– îi este dificil să își gestioneze fondurile proprii sau să se ocupe de diverse plati

-apar tulburări în personalitatea și comportamentul persoanei care suferă de tulburări de memorie.

Ce se poate face în cazul modificărilor cognitive ușoare

Cu siguranță că nimeni nu-și dorește să afle că pierderile de memorie sau tulburările cognitive pe care le manifestă sunt simptome ale bolii Alzheimer și că problemele sale vor continua să se agraveze.

Și totuși,  știind cum vor evolua lucrurile, atât bolnavul cât și familia pot lua masuri și  decizii privind viitorul. Este important că aceste planuri să se schițeze indiferent daca o persoana va dezvolta sau nu Alzheimer.

Ar trebui să se ia în considerare:

–           În primul rand diagnosticul corect al acestor tulburări de memorie, apelarea la medic  specialist care evaluaeaza și recomanda ceea ce trebuie făcut din punct de vedere medical pentru ameliorarea simptomelor

–           Cauzele care pot duce la apariția tulburărilor de memorie sunt multe, o parte pot fi tratate, simptomatologia se va ameliora

–           Sunt medicamente care au rolul de a ameliora simptomele bolii, dar deocamdată nu exista un medicament care vindecă boala Alzheimer

–           nu exista în present un  tratament care  modifica  cursul bolii Alzheimer, dar exista modalități de îngrijire și de întârziere a apariției complicațiilor acestei boli,

–           analizarea amănunțită a tuturor documentelor financiare și juridice, din timp util,

–           alegerea, împreună cu familia, a tipului de îngrijire atunci când bolnavul nu mai poate lua singur decizii. Este important să se decidă modalitatea de asistență medicală (domiciliu, unitate spitaliceasca, etc.).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *