Boli de memorie

Pierderea auzului și a vederii poate dublu riscul de boala neurodegenerativă

Pierderea auzului sau a vederii este adesea o parte a îmbătrânirii, dar un studiu nou a indicat că pierderea funcției ambelor simțuri vă poate pune la un risc mai mare de demență și declin cognitiv ani mai târziu. Studiul nu a găsit o astfel de legătură cu pierderea doar a unuia dintre aceste simțuri.

“În funcție de gradul de pierdere a auzului sau a vederii, pierderea funcției vizuale sau auditive poate fi durerosă și poate avea un impact asupra vieții. Dar rezultatele studiului sugerează că pierderea ambelor ar putea fi o preocupare deosebită.

Studiul a analizat 6,520 de persoane cu vârste cuprinse între 58 și 101 de ani. Afectarea vizuală și auditivă a fost determinată printr-un chestionar întrebând participanții la studiu despre utilizarea ochelarilor sau a aparatelor auditive. Particitanții au evaluat auzul lor ca fiind “normal”, “redus, dar capabil să comunice fără un aparat auditiv”, “comunicare dificilă cu un aparat auditiv” sau “fără auz deloc”. Oamenii au evaluat funcția vizuala ca fiind “normală”, “redusă, dar capabili sa priveasca ziarul sau televizorul fara ochelari”, “incapabili sa citeasca ziarul sau televizorul cu ochelari” sau “fara vedere”.
La începutul studiului, 932 de persoane au avut vedere și auz normal, 2,957 au avut fie deficiențe vizuale sau auditive, iar 2,631 au declarat că au avut ambele deficiențe.

Demența a fost de mai mult de două ori mai frecventă în grupul cu ambele deficiențe la începutul studiului. În acest grup, 201 de persoane din 2,631 sau 8% au avut demență la începutul studiului, în comparație cu 2.4% cu o deficiență senzorială și 2.3% fără afectare senzorială.

Cercetătorii au evaluat abilitățile de gândire și memorie ale oamenilor la fiecare doi ani, timp de șase ani, folosind teste cognitive care includ amintirea și recunoașterea cuvintelor. Apoi, au analizat relația dintre afectarea auzului sau a vederii și demență.

În perioada de monitorizare de șase ani, 245 de persoane au dezvoltat demență. Dintre cele 1,964 de persoane cu ambele deficiențe, 146 au dezvoltat demență, comparativ cu 69 dintre cele 2,396 de persoane cu o deficiență și 14 dintre cele 737 de persoane fără deficiențe. În plus, 16 din 142 de persoane care nu au putut stabili dacă au avut o deficiență senzorială au dezvoltat demență.
După ajustarea unor factori precum sexul, educația și venitul, cercetătorii au constatat că grupul cu tulburari de auz  și de vedere a fost de două ori mai susceptibil de a dezvolta demență decât grupul cu funcție senzorială normală. Persoanele cu o singură afectare senzorială nu au fost mai susceptibile de a dezvolta demență fața de persoanele cu funcție senzorială normală.

În plus, scăderea scorurilor la testele de gândire a fost semnificativă în rândul persoanelor cu tulburări atât auditive, cât și vizuale.

Cercetătorii consideră că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explica de ce persoanele cu afectare atat vizuală si auditivă prezintă un risc mai mare de demență decât cele cu una.

Persoanele în vârstă cu o singura afectare, vizuală sau auditivă, pot menține, de obicei, contactul social, astfel încât acestea să nu se simtă la fel de izolate sau deprimate ca persoanele care au ambele afecțiuni. Cu toate acestea, cei care prezinta ambele deficiențe, pot manifesta izolare și depresie, care mai tarziu pot duce la demență și afectarea abilităților de gândire”, conform studiului.

Studiul a fost publicat in revista online Neurology.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *